Caracterizare Mara

         Ioan Slavici (1848-1925) este un scriitor ce face parte din epoca marilor clasici, alaturi de Eminescu, Caragiale si Creanga.
         Debuteaza cu lucrarea ,,Fata de birou", opera sa este alcatuita din: povesti (,,Doi frati cu stea in frunte", ,,Zana Zorilor"), nuvele (,,Popa Tanda", ,,Padureanca"), romane (,,Mara", ,,Din batraini") si memorialistica (,,Inchisorile mele", ,,Lumea prin care am trecut").
        Romanul ,,Mara" a fost publicat in foileton in 1894, reluat in volum in 1906. ,,Tema romanului este prezentarea eforturilor unei femei vaduve dintr-un targ transilvanean, Radna, de a obtine o pozitie sociala privilegiata, pentru a asigura un trai mai bun copiilor sai, Persida si Trica. In acest roman, autorul considera banul o valoare pozitiva, iar energia intreprinzatoare a eroinei un fapt foarte stimabil.", spune Nicolae Manolescu.
        Mara este personajul principal, eponim si face parte din categoria personajelor feminine puternice si ambitioase.
         Pentru a realiza un portret complex, autorul foloseste caracterizarea directa: de catre narator, de catre alte personaje, autocaracterizarea, si caracterizarea indirecta ce rezulta din fapte, comportament, din relatia cu celelalte persoonaje, din vestimentatie si din limbaj.
         Inca de la inceputul romanului, naratorul o caracterizeaza direct, facandu-i portretul fizic: ,,Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in dosul mesei pline de poame si de turta dulce." ,,Nu-i vorba, tot Mara cea veche, tot soioasa, tot nepieptanata, si nici ca i-ar fi sezut altfel. Vorbea insa mai apasat, se certa mai putin, calca mai rar si se tinea mai drept decat odinioara." Din acest fragment rezulta un portret fizic si moral: neingrijita, autoritara, mai toleranta, calma si demnitate. Fragmentul ilustreaza opozitia dintre aspectul exterior al personajului (nemodificat) si cel interior ce reflecta schimbari majore. Mara mai este caracterizata de catre alte personaje:,,..ca mi-e buna mama", Persida ii face un portret moral, trasandu-i o trasatura de caracter si anume bunatatea. Citatul;,,Ah, saraca mama mea!" marcheaza compasiunea Persidei fata de mama ei. ,, Nu cred ca cineva poate sa insele pe mama." din citat rezultand viclenia Marei, ea putand sa insele pe altii, dar altii pe ea niciodata. Mara se autocaracterizeaza:,,...eu sunt o femeie proasta"; rezultand ca ea este o femeie simpla.
         Caracterizarea indirecta, care se desprinde din fapte, vorbe, gesturi si relatia cu celelalte personaje scoate la iveala trasaturile ei morale. Scena in care Mara discuta cu Maica Aegidia, pentru primirea Persidei la manastire pentru mai putini bani, rezultand zgarcenia si disimularea. Scena in care Mara o paraseste pe Persida, care abia nascuse, amintindu-si ca lasase usa descuiata, este semnificativa deoarece din ea rezulta frica de a nu fi calcata de hoti.
          Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului atmosfera specificana a spatiului ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, scriitorul construieste imagini sugestive privind etnografic, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe toti.
         In concluzie, personajul Mara este un simbol al femeii vaduve puternice care se descurca singura intr-un secol deloc prietenos, unde banul face puterea, adica in secolul IXX.